inTurda.ro

Concursul de proză scurtă cu tema „Lumea cărţilor” este organizat în fiecare an de către Biblioteca Municipală „Teodor Murăşanu” Turda pentru a marca Ziua Mondială a Cărţii pentru Copii şi Tineret din 2 aprilie.

În acest an au fost 9 lucrări participante, copii provenind de la şcolile  Teodor Murăşanu, Ioan Opriş, Simion Balint-Copăceni, Avram Iancu .

LISTA PARTICIPANŢILOR:

1.ANTONIA ROŞU, CLS. A VII-A, ŞCOALA  GIMNAZIALĂ „TEODOR MURĂŞANU”

2. IRINA MARIA COSMA, CLS. A VII-A ŞCOALA GIMNAZIALĂ “IOAN OPRIŞ”

3. MARA AVRĂMESCU, CLS. A VIII-A, ŞCOALA „TEODOR MURĂŞANU”

4.GABRIELA BĂIEŞ, CLS. A VIII, ŞCOALA GIMNAZIALĂ „SIMION BALINT”, COPĂCENI

5. ADELIN RUS, CLS. A VIII, ŞCOALA GIMNAZIALĂ „SIMION BALINT”, COPĂCENI

6. MARIA-RUXANDRA HIRIŞ, CLS. A VII, ŞCOALA GIMNAZIALĂ „SIMION BALINT”, COPĂCENI

7.IONUŢ-CRISTIAN PAŞCA, CLS. A VIII, ŞCOALA GIMNAZIALĂ „SIMION BALINT”, COPĂCENI

8.CRISTINA-MARIA MOCAN, CLS. A VIII, ŞCOALA GIMNAZIALĂ „SIMION BALINT”, COPĂCENI are fragamente copiate

9. ANAMARIA RAITA, CLS. A VII –A ŞCOALA GIMNAZIALĂ „AVRAM IANCU”

LISTA PREMIANŢILOR:

PREMIUL I

ANTONIA ROŞU, CLS. A VII-A, ŞCOALA  GIMNAZIALĂ „TEODOR MURĂŞANU”

PREMIUL II

MARA AVRĂMESCU, CLS. A VIII-A, ŞCOALA „TEODOR MURĂŞANU”

PREMIUL III

IRINA MARIA COSMA, CLS. A VII-A ŞCOALA GIMNAZIALĂ “IOAN OPRIŞ”

MENŢIUNE

ANAMARIA RAITA, CLS. A VII –A ŞCOALA GIMNAZIALĂ „AVRAM IANCU”

Fragmente din lucrările premiate:

“ [……] Acum este vremea să uiţi de toată durerea şi e vremea să trăieşti o viaţă plină de magie. Mă rog, măcar pentru câteva ore…

– Pot să fiu cine vreau eu? am întrebat fericită, ca un copil mic în dimineaţa de Crăciun când e gata să-şi primească cadourile.

– Ăsta este unul dintre avantajele cărţilor! mi-a răspuns el cu un zâmbet duios şi mângâietor. Acum trebuie doar să o deschizi.

Când am auzit acestea, am început să deschid cu grijă cartea, simţind deodată cum mă absoarbe, în timp ce dâre de lumină ţâşneau afară din ea, iar ceea ce păreau a fi nişte liane sclipitoare se înfăşurau în jurul braţelor mele. Atunci, mi-a străbătut un gând mintea.

– Stai! Când te voi mai vedea? Tu de ce eşti aici? am strigat, sperând că voi avea suficient timp pentru a-i auzi răspunsul.

– Ebony, eu sunt aici doar pentru că tu ai vrut asta. Doar că ăsta este încă un lucru pe care nici nu l-ai ştiut, a zâmbit el ştrengar, nota de sarcasm din glasul lui fiind evidentă [……]

– Trezeşte-te!

Am fost atât de zăpăcită şi de luată prin surpindere încât m-am trezit dintr-o dată pe covorul pufos de lângă patul meu, în care stătea mama cu un zâmbet ironic pe buze şi cu o sprânceană arcuită. Mi-a luat ceva timp până să fac conexiunea şi să realizez că eram din nou acasă, fără dâre de sânge în jurul meu şi, spre nemulţumirea mea, fără nici un blond fermecător pe o rază de un kilometru.

– Bună dimineaţa, rază de soare! mi s-a adresat mama sarcastică. Observ că nu renunţi nicicum la cititul pe întuneric de la miezul nopţii, domnişoară, a scuturat ea din cap. Ce mă fac eu cu tine?

 Dar eu nu o mai băgam în seamă. Trebuia să continui să străbat labirintul care era viaţa mea şi să nu mă mai las doborâtă, iar, atunci când simt nevoia, să pătrund din nou în lumea cărţilor. Ea era universul la care visam. Era prietena mea care îmi lua şi îmi distrugea toată durerea, portiţa mea de evadare, întrerupătorul care, odată stins, curma toată suferinţa, puntea care mă ducea spre blondul cu accent irezistibil. Era terapia mea. Şi nimeni nu putea schimba asta. Nici măcar ceea ce se află la capătul acestui labirint. “

                                                              Dincolo de copertă

                                                                                                         Antonia Roşu

13 ani

Şcoala Gimnazială “Teodor Murăşanu”

“ [……]Ştiam ce însemna. Labirintul ei avea doar puncte moarte, niciodată nu existase vreo ieşire, aşa cum spera ea. Fără să ştie, era permanent pregătită de inevitabil şi, când acesta va veni, labirintul nu îi va da drumul complet. O parte din ea va rămâne pentru totdeauna închisă, inertă şi rece, într-un labirint de cuvinte goale; cuvinte care, fără să ştie, îi răpiseră libertatea de la bunul început. Mi-am mutat privirea spre pământ, uitându-mă cum vârfurile subţiri de iarbă se plecau sub greutatea unei adieri înfiorătoare de seară. Altmiteri, arătau ca şi cum ar fi vrut să scape de rădăcinile ce le ţintuiau în pământ, apucând neajutorate vântul într-o strânsoare prea slabă, prea transparentă, ca să nu fie lăsate în urmă. Am tras aer adânc în piept, gândindu-mă că, inconştient, toţi din lumea cărţilor doreau să se elibereze de cuvinte, de rădăcinile lor supreme, fiindcă toţi călcau pe calea pe care ele le-o pecetluiseră, iar singura diferenţă dintre ei si Alia era că ea îşi conştientiza lipsa de libertate într-o măsură îndeajuns de mare încât să reprezinte o ameninţare. Pentru asta, cuvintele aveau de gând să o ucidă.

            Atunci de ce cuvintele mă aduseseră aici? [……]”

Lumea cărţilor

Mara Avrămescu

Cls. a VIII-a, Şcoala Gimnazială « Teodor Murăşanu »

“Amintirile legate de cărţi se înlănţuie cu amintirile mele.

            Sunt clipe în care îmi aduc aminte locuri şi lucruri şi nu mai ştiu dacă sunt citite sau sunt ale mele. Dar ştiu ceva: ştiu că se întâmplă acest lucru deoarece trăiesc tot ceea ce citesc.

            Lumea aceea devine uneori lumea mea. Şi … lumea mea o găsesc în lumea aceea. Sunt două lumi care se îngemănează, două lumi care se plimbă de braţ în parcul imaginaţiei mele.

         Îmi sunt dragi toate lumile  trăite de mine, citind [……]Apoi, cum am crescut, s-au înmulţit cuvintele şi poveştile au crescut odată cu mine. A venit vremea când nu-mi mai ajungea o poveste, două. Lumea a crescut în mine dar sufletul meu nu era plin, dimpotrivă, îmi crescuse  într-atât încât eram într-o continuă căutare. Doream să-l umplu mereu şi mereu.

            Lumea devenise de necuprins pentru că … aşa-s lumile … NECUPRINSE.

            Şi ce căutam eu în această lume nesfârşită a cărţilor ?! Mă căutam pe mine şi mă descopeream uneori în personaje din cărţi [……]. “

Cosma Irina Maria – 13 ani

Şcoala Gimnazială “Ioan Opriş” Turda

„Ce este cartea? Poate pentru unii este doar o adunatură de pagini scrise fără rost, considerând aceasta deoarece nu au încercat niciodată să-i dezlege tainele, pentru alţii cartea este un lucru obişnuit, o citesc, o povestesc şi doar atât, însă, pentru adevăraţii cititori cartea este o baghetă magică iar cititind poţi face orice, poţi călători, poţi visa la zâne şi spiriduşi, poţi crea lucruri deosebite, dar acestea se întamplă doar aceluia care are răbdarea, dorinţa şi dăruirea pentru a dezlega tainele ascunse în filele cărţii. Ei bine, probabil şi dumneavostră faceţi parte dintr-una din aceste categorii, dar vreau să vă întreb dacă aţi auzit povestea cărţii, iar dacă nu, am să v-o spun eu. [……]”

Povestea cărţii

Anamaria Raita

Cls. a VII-a A ( 13 ani), Şcoala gimnazială „Avram Iancu”