Expoziție realizată de Mathe Vasile la Biblioteca Teodor Murășanu


Mathe Vasile
Lucrările pe care le-am relizat, şi care sunt expuse în luna decembrie la Biblioteca Municipală « Teodor Murăşanu » din Turda, au în centru „omul”. Omul în funcţionalitatea sau disfuncţionalitatea sa în societatea postmordernistă. Unele lucrări se află în antiteză, în antipod cu alte tablouri expuse. De exemplu, tabloul intitulat « Alienare » şi un alt tablou intitulat « Devenire » ne relevă aspecte contradictorii ale modului în care omul încearcă să se definească pe sine.
Tabloul « Alienare » surprinde omul centrat pe sine în mod excesiv, ce manifestă un egocentrism, un om care se află de sine şi pierde contactul cu realitatea. Tabloul « Devenire » este diametral opus celui intitulat « Alienare », aici se poate surprinde faptul că umanitatea are în substratul ei sacrificiul de sine, dând în spate prin intermediul crucii, ceea ce ne desparte de ceilalţi semeni ai noştri. Devenirea omului aduce cu sine dragostea pentru umanitate, unde celălalt se află pe poziţie de egalitate. Dragostea egalizează diferenţele prin acceptare şi sacrifiu de sine.
Tablourile nu încercă să epateze prin cromatică sau forme senzualiste, ci prin conţinutul lor raţional şi spiritual, ele te provoacă să îţi pui o se serie de întrebări existenţialiste, precum întrebarea « care este sensul meu în viaţa? » Lucrarea « Răstignirea » este atipică, nu surprinde acel canon de realizare a crucificării lui Isus Hristos, personajul crucificat este un Isus contemporan, care trăieşte într-o lume hiperestetizată. Isus Hristos îmbrăcat într-o viziune estetică nouă vine să se adreseze omului contemporan, tânărului de astăzi care este într-un fel prada consumismului şi al unei estetici sociale fără un conţinut propiu. Estetica interioară este relativă, este în funcţie de valorizarea coordonatelor exterioare, deoarece « schimbarea » lumii se petrece atât de repede încât « hainele pe care le purtăm devin demodate ».
Tabloul « Rugăciune » vine ca o soluţie pentru devenirea omului şi estetizarea lui interioară ce dă sentimentul permanenţei, a unei fiinţe continue. Omul prin rugăciune se modelează pe sine, iar continuitatea fiinţei este dată prin dobândirea unui chip uman. Un om pintre oameni.