Gazeta de Cluj a scris despre istoria fascinantă a Salinei Turda
Intitulat „Salina Turda, bijuteria minerală a Transilvaniei. Istoria fascinantă a celui mai frumos loc subteran din lume”, articolul este destul de tehnic și prezintă aspecte din istoria arhitecturii Salinei.
Salina Turda a fost declarată cel mai frumos loc de sub pământ de către publicaţia americană “Business Insider”. În topul celor mai spectaculoase locuri subterane din lume realizat de jurnaliştii americani, Salina Turda a depăşit obiective celebre precum Peştera Cristalelor din Mexic şi Biserica San Clemente din Roma. Gazeta de Cluj vă prezintă istoricul şi felul în care a fost pusă în valoare această mină devenită ea însăşi a bijuterie naturală.
Zăcământul de sare de la Turda are peste 13 milioane de ani şi cântăreşte peste 38 de miliarde de tone. Exploatarea sării a început din perioada romană, iar la începutul secolului al XVIII-lea, minele de sare de la Turda erau cele mai importante mine de sare din Transilvania.
Prima atestare documentară a extragerii sării în Turda datează din anul 1271. În trecut exploatarea era organizată în aşa-numitele Cămări de Sare, care erau de doua tipuri: unele în care se făcea exploatare, depozitare şi transport până la apă, iar altele efectuau transportul pe apă şi vânzarea sării. În anul 1786 exploatarea şi valorificarea sării devin monopol de stat, dar încep să apară unele probleme privind transportul sării pe drumul abrupt ce cobora de la salină. Pentru rezolvarea acestei situaţii se construieşte începând cu 1853 galeria Franz Josef şi sunt modernizate minele Terezia şi Rudolf. Galeria Franz Josef, între 1948 şi 1992, a avut rolul de depozit de brânză. În toata perioada cat a funcţionat, la Salina Turda nu s-a folosit munca deţinuţilor. Sarea era extrasa de către muncitori specializaţi în tăierea sării. Pentru exploatarea sării nu s-au utilizat substanţe explozive şi nici utilaje mecanice pentru tăierea sării. Operaţia de scoatere la suprafaţă a sării se făcea cu ajutorul unei instalaţii numită crivac, acţionată cu ajutorul forţei cailor. Crivacul construit la 1865 se mai află şi acum expus în salină, crivacul şi moara de sare fiind două utilaje medievale bine conservate unice în Europa.
Vezi articolul integral, aici.
