inTurda.ro

Un gentleman la Turda [Mari familii românești]

Un gentleman la Turda [Mari familii românești]

Un gentleman la Turda [Mari familii românești]
ianuarie 06
08:51 2015

Mari familii româneşti – Nicolae RAŢIU: Am crescut înconjurat de România de când mă ştiu

Mari familii româneşti - Nicolae RAŢIU: Am crescut înconjurat de România de când mă ştiu

Mereu cu zâmbetul pe buze, precum tatăl lui, Ion Raţiu

– Este fiul cel mic al lui Ion Raţiu, gentlemanul cu papion, revenit acasă, în România, imediat după revoluţie –

S-a născut în Elveţia, dintr-o mamă engle­zoai­că. A crescut în Marea Britanie, a studiat în America şi s-a căsătorit cu o ucraineancă. To­tuşi, chemarea sângelui a fost mai puternică decât tentaţiile unui destin cosmo­polit. După ’89, Nicolae Raţiu a prins drag de ţara pe care, vreme de patru decenii, o cunoscuse doar din ilus­tratele trimise de bunicul de la Turda şi din dis­cuţiile aprinse ale diasporei româneşti, animate de tatăl său, Ion Raţiu. Moştenitor al afacerilor aces­tuia, dar şi al principiilor stră­moşilor săi ardeleni, Nicolae Ra­ţiu e, azi, nu doar un in­ves­­titor de top, ci şi unul dintre cei mai vocali apărători ai Româ­niei, atât împo­triva abu­zu­ri­lor guvernanţilor din ţară, cât şi împotriva câr­cota­şilor din presa străină.

Un gentleman la Turda

A studiat româna abia pe la 16 ani, când tatăl său, binecu­nos­cutul om politic Ion Raţiu, i-a condiţionat o vacanţă la schi de învăţarea limbii iluştrilor săi străbuni din familia Raţiu. În România, la Bucureşti şi la Turda, a ajuns pentru prima oară la 40 de ani
Acestui gentleman şarmant şi cosmopolit, cu edu­caţie americană şi tabieturi englezeşti, viaţa i s-a schim­bat atunci, în 1989, la fel de tare cum avea să ni se schim­be şi nouă. De în­dată ce a decis să se implice în bătălia prezi­den­ţială din 1990, alături de colegii din Parti­dul Naţional Ţărănesc, ma­rele lider al exilului românesc Ion Raţiu a părăsit reşedinţa londo­neză şi i-a pasat fiului său mai mic, Nicolae, responsabilitatea aface­rilor din Occident şi buna administrare a unei averi însem­nate. Aşa a devenit Nicolae Raţiu, peste noapte, din băia­tul rebel, care avusese nu o dată conflicte dure cu tatăl său, tânărul echilibrat, pus să gestio­neze bugetele campaniei prezidenţiale a lui Ion Raţiu, începutul afacerilor în România ale fa­miliei şi lansarea ziarului independent „Coti­dia­nul” şi a tipografiei aferente.

Bani şi responsabilitate

La aproape 25 de ani de la prima sa vizită în Ro­mâ­nia, Nicolae Raţiu e una dintre conştiinţele si­len­­ţioa­se ale ţării noastre. Un mare om de afa­ceri şi un filantrop pe măsură, un ecologist avântat şi un avo­cat neînduplecat al României, pretutindeni unde, în lume, ţara pentru care strămoşii săi Răţeşti şi-au dat viaţa e luată în derâdere. La averea cu care e creditat de Top 300 „Capital” (peste 50 de milioane de euro), la inves­tiţiile pe care le derulează în România, la cone­xiunile înalte pe care şi le-a făcut şi la numele pe care îl poartă, Nico­lae Raţiu îşi putea re­ven­dica o notorietate la care puţini puteau spera. Dar Nicolae Raţiu a ales calea faptelor, asemenea înaintaşilor săi ardeleni. A lăsat prin­­cipiilor locul peroraţiilor. Asta îl face deo­sebit pe Ni­colae Raţiu pe scena publică româ­nească a lui 2014. Un om care a înţeles că testamentul lui Ion Ra­ţiu, la care câţi nu ar fi râvnit, înseamnă nu doar avere, ci şi res­pon­sabilitate. Respon­sabilitatea unui nume major în istoria Ardea­lului, numele memo­ran­distului Dr. Ion Raţiu şi a generaţii în­tregi de lup­tători avântaţi pentru drep­turilor româ­nilor, res­ponsabilitatea misiu­nii tatălui său, respon­sa­bilitatea susţinerii, din prosperitatea unor afa­ceri, a unei mari opere filantropice.

Mari familii româneşti - Nicolae RAŢIU: Am crescut înconjurat de România de când mă ştiu

Ion Raţiu şi soţia sa, Elisabeth, la schi, alături de cei doi băieţi, Nicolae şi Indrei

Aflat în prima linie a luptei pentru salvarea Roşiei Montane şi pentru apărarea, alături de ami­cul său, Prinţul Charles, a unei imagini po­zitive a ţării noastre în presa oc­cidentală, Ni­co­lae Raţiu e unul dintre acei oameni care, prin viziunea şi proiectele lor, schimbă Ro­mâ­nia altfel decât o schimbă cei care măsoa­ră asta în audienţele TV. La 10 ani de la înfiinţa­rea, la Turda, în fieful familiei sale, a Centrului Raţiu pentru De­mocraţie, l-am provocat pe Nicolae Raţiu la un dialog despre identitatea sa românească, la amintiri despre simpaticul afacerist şi politician Ion Raţiu, l-am provocat la o analiză rece a fenomenului Ro­şia Mon­tană şi, nu se putea altfel, la câteva destăinuiri despre întâlnirile şi corespondenţa sa cu Prinţul Charles al Marii Britanii şi la lupta lor comună – ca rude ce se află în descendenţa lui Vlad Ţepeş – pentru ridicarea numelui Transilvaniei şi României în Marea Britanie şi în Occident.

Ilustrate din Turda

– V-aţi născut în Elveţia, trăiţi în Ma­rea Brita­nie, iar în România aţi venit abia du­pă 1989. Ce vă trage, de atunci, spre Tur­da?

– La Turda e, practic, reşedinţa familiei mele. Pe când eram copil, bunicul meu, Au­gustin Raţiu, îmi trimitea mereu cărţi poş­tale de ziua mea de naş­tere, şi de fiecare dată car­tea poştală era cu o imagine din Turda, cel mai adesea cu părculeţul unde este amplasată statuia lui Dr. Ion Raţiu, memoran­distul. De aceea, în 1990, când am ajuns prima oară la Turda, alături de tatăl meu, Ion Raţiu, aveam senti­mentul că mă întorc aca­să, deşi nu mai fuse­sem niciodată aici. Istoria fa­miliei Raţiu se confundă cu istoria Ardealului. Aici e casa noas­tră, aici e biserica pe care au ridicat-o stră­­mo­şii noştri, aici e cimitirul în care se află înaintaşii noştri, aici sunt pământurile noas­tre, e liceul care poartă numele lui Dr. Ion Raţiu. Mai lipseşte doar o stradă cu nu­mele tatălui meu… Am revenit şi continuu să revin la Tur­da, pentru că aici e jumătate din mine. Vin aici ca să recuperez acea jumătate pe care, câtă vreme mă aflam în Marea Bri­tanie, nu o cunoşteam, de fapt.

– Care au fost, în copilărie, primele amin­tiri legate de România, primele expe­rienţe care v-au făcut să înţelegeţi că există, undeva, departe, o ţară de care sunteţi le­gat?

Mari familii româneşti - Nicolae RAŢIU: Am crescut înconjurat de România de când mă ştiu

Preţioasa amintire de familie, cu Ion Raţiu în tinereţe, alături de fiii săi, Indrei şi Nicolae

– Multă vreme, pentru mine România a însemnat o masă din biroul tatălui meu, în­con­jurată de bărbaţi care fumau în neştire şi dezbăteau cu patos într-o lim­bă care îmi era complet necunoscută. Asta era, de fapt, lu­mea românească din diaspora, o lume în care tatăl meu era foarte implicat. Apoi, pe când aveam 4-5 ani­şori, în casa „unchiului” Viorel Tilea, fost ambasador al României în Marea Britanie înainte de venirea co­mu­niştilor la putere, un apropiat al tatălui meu, era, la fel, plin de români care dezbă­teau intens starea ţării şi a diasporei. Acolo erau adevărate fes­ti­­nuri culinare, fiecare dintre oaspeţii casei Tilea avea pretenţia de a cunoaşte cele mai bune reţete româneşti. Atunci am aflat despre sarmale, despre ardeii umpluţi şi despre alte mâncăruri deosebite.

– Era ceva în casa din Londra care vă amintea în mod special de România?

– Îmi amintesc, întâi de toate, portretele imense ale lui Dr. Ion Raţiu şi al soţiei sale, Emilia, apoi discurile cu Dinu Lipatti şi Ma­ria Tănase, pe care tatăl meu le asculta me­reu, era biblioteca tatălui meu, cu cărţi în lim­ba română, era colecţia sa impresionantă de ta­blouri ale unor pictori români… Când a venit în Anglia, tata era foarte tânăr, avea 23 de ani. Nu luase nimic cu el din România. Cu timpul, după ce ajunsese să se îmbogă­ţească şi, fiind foarte implicat în activitatea diasporei româneşti, era solicitat pentru aju­tor de mulţi dintre românii care reuşeau să fugă din ţară. Tata îi întreba pe cei care ve­neau să-i ceară bani dacă nu aduseseră cu ei ceva din România – cărţi, tablouri, obiecte de antica­riat, orice putea să evoce o legătură cu ţara în care el nu se mai putea întoarce. Şi, de fiecare dată, găsea câte ceva care să-l intereseze. Îi oferea celui cu care discuta un preţ bun în schimb. Era o afacere din care toată lumea ieşea câştigată: omul care venise la el după aju­tor pleca de la noi din casă cu banii de care avea ne­voie, dar nu ca un dator­nic, ci ca un partener egal de afaceri al tatei. Aşa s-a umplut casa noastră de picturi româ­neşti, de ceramică veche, de broderii superbe, de ii şi alte şi alte lucruri care aminteau de România. Şi nu doar casa în care locuiam în Marea Britanie, ci şi cea din America, unde începuse tata nişte afaceri, şi casa de vacanţă din Elveţia, toate erau pline de amintiri le­gate de Româ­nia. Am crescut înconjurat de România, de când mă ştiu…

Vezi articolul complet pe site-ul Formula As. Click aici.

Sursa: Formula AS. Fotografii de MIRCEA ROŞCA (Action Foto) şi din arhiva familiei Raţiu

 

Related Articles

Citește articolul precedent:
Cine sunt asigurații care trebuie să plătească pentru cardul de sănătate

Cardul de sănătate va deveni obligatoriu de la 1 februarie 2015. Cel puțin asta prevede un proiect de hotărâre de...

Închide