inTurda.ro

Echipa revistei online inproba.ro, au vizitat Salina Turda la inceputul acestui an, aceasta fiind prima excursie din seria de road trips programata pentru anul 2015 – ”O mina de sare spectaculos amenajata, la scurta distanta de Cluj”, acesta a fost parerea finala a celor de la inproba.ro despre Salina. Vezi mai jos articolul integral:

”După cum vă povesteam în articolul trecut, ne-am apucat de road trips, care va deveni o nouă serie pe blog. Pentru că mașina e o achiziție recentă și șoferul principal din familia noastră (principal pentru că e singurul care are permis), deși conduce bine, încă nu are foarte multă experiență, nu ne-am aventurat încă foarte departe. O să avem timp și pentru asta. În decembrie, toate semnele ne-au îndreptat către Salină: eu n-am văzut-o niciodată, rușine mie că-s din Cluj, drumul e excelent până acolo și e destul de aproape.

Pentru că drumul a fost scurt, despre el nu pot să vă zic foarte multe, decât că e foarte bun. Salina mie mi s-a părut frumoasă, dar mică. Intrarea a fost 20 lei de persoană și deși m-am îmbrăcat destul de gros, înăuntru nu era la fel de frig ca afară (în schimb vara am auzit că e foarte frig înăuntru, sau probabil așa pare din cauza diferenței de temperatură). Salina e plasată pe mai multe etaje și se poate urca sau coborî fie cu scările, fie cu liftul. Noi am coborât pe scări, dar de urcat am preferat să stăm la lift, oricum, fiind decembrie nu era foarte multă lume.

Oricum, e destul de interesant cum au reușit să transforme salina într-un punct de atracție turistic. Și e chiar deosebit ce se întâmplă acolo. Priveliștea de sus e chiar frumoasă:

În încăperea principală sunt tot felul de activități: bowling, biliard, tenis de masă, am văzut chiar și un mic amfiteatru unde probabil se țin spectacole și o roată mare. Sunetul făcut de mingea de bowling, dublat de ecoul din salină, mă făcea să mă simt ca într-un film SF. Oriunde te uitai în sus sau pe pereți, vedeai sare.

Apoi am luat-o spre zona de jos, unde era un mare lac și noi ne plimbam pe ceea ce păreau a fi niște insulițe. Puteai să închiriezi o barcă ca să faci o plimbare, dar noi am preferat să rămânem la sol. Partea proastă era că tot lemnul era scrijelit cu pixul de către vizitatori care și-au scris toți numele acolo, mie mi-ar fi plăcut să îl lase curat. Dar în afară de asta, chiar a fost ceva spectaculos.”