Astăzi debutează la CNMV Turda concursul interjudețean de matematică „Marian Țarină!




Astăzi, 8 Mai 2015, debutează la CNMV Turda concursul interjudețean de matematică „Marian Țarină!
În zilele de 8 și 9 Mai 2015, Colegiul Național Mihai Viteazu Turda este gazda concursului interjudețean de matematică „Marian Țarină”, ediția a XV-a!
Evenimentul este organizat de Societatea de Științe Matematice din România – filiala Cluj, Inspectoratul Școlar Județean Cluj și CNMV Turda.
Profesorul MARIAN ŢARINĂ s-a născut la data de 15 august 1932 în Turda. A fost elevul Liceului „Regele Ferdinand”, actualmente Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” Turda. A urmat cursurile Facultăţii de Matematică şi Fizică de la Universitatea din Cluj, pe care le-a absolvit în mod strălucit cu diploma „Magna cum laude” în anul 1954. După absolvire a fost încadrat ca preparator la Catedra de Geometrie a Universităţii din Cluj, unde a parcurs toate gradele didactice: asistent (1954), lector (1962), conferenţiar (1970), profesor (1990). În anul 1964 a obţinut titlul de doctor în matematici la Universitatea din Bucureşti cu teza „Spaţii parţial proiective cu grup maximal de mişcare„, elaborată sub conducerea renumitului academician Gheorghe Vrânceanu. A dispărut dintre noi la 31 mai 1992, lăsând un gol pe care timpul nu-l va putea umple.
Activitatea ştiinţifică a profesorului Marian Ţarină a fost extrem de bogată şi cuprinde peste 50 de lucrări şi peste 200 de comunicări şi conferinţe. Domeniile de cercetare ale distinsului profesor au fost următoarele: fundamentele geometriei şi geometrii neeuclidiene (1954-1957), grupuri de mişcare ale spaţiilor Riemann (1957-1967), spaţii recurente (1965-1970), teoria G-structurilor pe varietăţi diferenţiabile (1971-1977), conexiuni invariante (1982-1984), spaţii Finsler şi generalizări (1984-1992).

Profesorul MARIAN ŢARINĂ s-a născut la data de 15 august 1932 în Turda. A fost elevul Liceului „Regele Ferdinand”, actualmente Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” Turda. A urmat cursurile Facultăţii de Matematică şi Fizică de la Universitatea din Cluj, pe care le-a absolvit în mod strălucit cu diploma „Magna cum laude” în anul 1954. După absolvire a fost încadrat ca preparator la Catedra de Geometrie a Universităţii din Cluj, unde a parcurs toate gradele didactice: asistent (1954), lector (1962), conferenţiar (1970), profesor (1990). În anul 1964 a obţinut titlul de doctor în matematici la Universitatea din Bucureşti cu teza „Spaţii parţial proiective cu grup maximal de mişcare„, elaborată sub conducerea renumitului academician Gheorghe Vrânceanu. A dispărut dintre noi la 31 mai 1992, lăsând un gol pe care timpul nu-l va putea umple.








