ConsilierTurism.ro – Drumeție în sălbaticia Apusenilor, prin Cheile Turzii
Poate că nu sunt Cheile Turzii nici cele mai lungi, nici cele mai spectaculoase sau cele mai celebre din țară, dar sunt accesibile oricărui vrea să le cunoască, de la familii cu copii la cei vârstnici, de la cei liniștiți la cei mai aventurieri. Este o rezervație naturală surprinzător de frumoasă, de sălbatică și reconfortantă, aflată la nici șase kilometri de Turda, care merită văzută.
De oriunde ai veni, dinspre Cluj sau dinspre Aiud, în apropiere de Turda te urmărește o maiestuoasă stâncă despicată pe verticală în două. Observi cei doi uriași pereți colțuroși, cândva un întreg, chiar și din orașul Turda, în drumul către sau dinspre Salina Turda, sau, chiar mai bine, de la ruinele Castrului roman al legiunii a V-a Macedonia.
Nu te mulțumi să admiri Cheile Turzii de la depărtare, fă un mic ocol și mergi acolo pentru o mică drumeție în sălbăticie, în aer curat, la răcoare, pe malul râului Hașdate, cel căruia îi datorăm acest loc deosebit, după ce a săpat cu stăruință în stâncile calcaroase ale Munților Trascăului. Sau poate ești mai curajos și vrei să faci escaladă pe versanții calcaroși care ajung până la 350 metri înălțime, acolo unde se mai avântă doar acvila de munte, una dintre cele mai puternice păsări de pradă din lume. Sunt și peșteri dacă vrei să cobori underground, iar una dintre atracțiile locului este peștera lui Bălica sau peștera “Cetățeaua Mare”. Aici, pe partea dreapta a văii Hașdate, legendele spun că s-a adăpostit haiducul Nechita Balica din satul Petreștii de Jos în timpul revoltei anti–austriece de acum două sute de ani. De alfel, Cheile Turzii au fost folosite în trecut drept adăpost al localnicilor în fața năvălitorilor, drept pentru care au fost numite și „Cetățile Turdei”.
La Cheile Turzii te așteaptă un peisaj carstic sălbatic, cu stânci înalte și abrupte, cu creste ascuțite, turnuri de piatră, peșteri, arcade și grohotișuri. Totul este foarte verde, păsărelele ciripesc de zor, îți arată chiar și drumul pe cărare, în apa curată a pârâului Hășdate cresc păstrăvi. Totul te face să simți că ești în “inima naturii”, mereu te urmărește pârăul și peretele calcaros. Părâul, afluent al Arieșului, este “tăiat” de patru punți peste care va trebui să treci ca să-ți continui drumeția, uneori lipit de versanții abrupți.
