Mircea Irimie: ”Va invit sa va incurajati si sa va sustineti cu totii copiii in practicarea oricarui sport !
”Un parlamentar din Romania are centura neagra la karate! Cum a raspuns provocarii de a lupta cu Morosanu: Ce Putin sau Vitali Klitschko! Avem si noi un roman in parlament pe care nu e bine sa-l superi. Un deputat de la Turda, Mircea Irimie are centura neagra la karate!”, titlul acesta aparea pe prima pagina a ziarului Sport.ro in luna august 2013, după ce Irimie a fost ales Deputat de Turda. Iată ce scrie Mircea Irimie după aproape 4 ani de zile de la acel interviu:
AMINTIRI FRUMOASE – Din seria unor momente deosebite din viata mea .
Artele Martiale presupun aprofundarea de catre practicanti a unui sens mai adanc decat simplapregatire pentru o confruntare fizica . Mai departe de forma fizica si mentala care confera forta , viteza , reflex , rezistenta , elasticitate , perspicacitate , intuitie , ambitie , tonus , tenacitate , etc , se regasesc asemeni tuturor sporturilor conditiile favorabile mentinerii unei sanatati perfecte si a unui spirit puternic de sportiv dominat de respect si fair play .
Dezvoltarea calitatilor fizice si psihice in armonie , autocontrol si respect cu tot ce este in jurul nostru .
Dragi prieteni pe langa beneficiile de sanatate , sportul intareste spirite puternice si caractere frumoase . Va invit sa va incurajati si sa va sustineti cu totii copiii in practicarea oricarui sport !”, a transmis Mircea Irimie pe contul personal de Facebook.
Mai jos se află o descriere detaliată despre inceputurile din sport ale Deputatului de Turda, o descriere postată pe un blog personal:
”În formarea mea, sportul m-a însoţit încă din gimnaziu, perioadă în care am practicat boxul. Zilele fără griji ale copilăriei şi timpul liber au fost treptat înlocuite de antrenamente asidue şi cantonamente de pregătire intensă, acesta fiind momentul în care am conştientizat că trebuie să lupt şi împotriva tendinţei la obezitate cu care m-am confruntat de mic, parte datorită bagajului genetic, parte ca şi consecinţă a alimentaţiei nepotrivite din acele timpuri. O luptă pe care, în timpul liceului, nu am dus-o singur, avându-i alături pe maestrul Şerban şi pe domnul Cenan, profesor de sport. Le mulţumesc din suflet!
În perioada debutului ca licean am avut parte şi de prima mea mare şansă, ca sportiv. În acelaşi an s-a deschis clubul de lupte libere “Voinţa”, a cărui membru am devenit, avându-l ca antrenor pe profesorul Lombrea. Numai cuvinte de laudă la adresa dânsului!… şi iată că în doar 6 luni de pregătire am devenit campion judeţean. Pentru a continua sportul de performanţă am fost transferat la Liceul Industrial “Traian Vuia” din Cluj, instituţia unde mi-am desăvârşit şi formarea în meseria de lăcătuş-mecanic. Pregătirea la Cluj n-a prea avut nimic boem, doar muncă, formare în meserie şi în sport. Aici am întâlnit un alt antrenor de excepţie, profesorul Gelu Ursu, prin a cărui muncă dedicată erau permanent alimentate cu sportivi performanţi atât lotul naţional, cât şi echipele “mari” ale României de atunci, Steaua şi Dinamo.
În patru ani şi jumătate am câştigat de 8 ori campionatul judeţean de lupte libere la juniori şi speranţe olimpice, mai multe campionate zonale şi de două ori m-am plasat pe locul trei pe ţară. Cele mai importante rezultate au fost locul I la Concursul Internaţional din Polonia şi locul II la Concursul Internaţional din Rusia. Eram mândria parinţilor, oameni modeşti al căror baiat a vizitat ţări străine pe timpul lui Ceauşescu! Cariera mea în lupte libere a culminat cu perioada stagiului militar, încadrat la Clubul Steaua Bucureşti ca şi luptător, sub antrenoratul vicecampionului olimpic Vasile Puşcaş. Îndelungata perioadă de pregătire ca sportiv m-a călit şi m-a învăţat să-mi port şi să-mi asum responsabilitatea fiecărei acţiuni.
Cu excepţia răgazului dat de satisfacerea stagiului militar, de la terminarea liceului şi până azi mi-am câştigat existenţa pe forţele propri. Întors acasă, am fost suport pentru părinţi, pe care i-am îngrijit până ce Dumnezeu i-a chemat la El, dar am continuat şi pregătirea sportivă. Am început să practic karate-ul, un sport interzis în vremurile acelea, pregătindu-mă alături de Dorel Câmpean, cel mai bun karateka din Turda, şi avându-i ca instructori pe Sensei Adrian Popescu Săcele (6 DAN) şi Sensei Dan Stuparu (6 DAN).
Am practicat acest sport-artă timp de 5 ani, progresând în aprofundarea tehnicii şi a stăpânirii de sine. După 3 ani am obţinut centura neagră 1 DAN şi, în urma unui curs intensiv de 2 ani, atestatul de instructor de arte marţiale. Astfel am devenit, alături de Silviu Ştefănescu, primii instructori de arte marţiale din cadrul armatei romane, la trupele de desant aerian de la Luna, prilej cu care am transmis mai departe fundamentele ideologice al acestui sport: corectitudinea şi respectul.”
